joi, 24 februarie 2011

Am acvariu

Am primit un acvariu de sarbatori. De fapt cred ca tati l-a primit mai curind, pentru ca pare mai incintat de el decit mine.
L-am pregatit timp de citeva zile, pus pietricele, plante, scorburi si apa. Montat lumina, caldura pompa.
Iar acum am adus si locatari. Avem 7 pestisori frumoasi pe care in fiecare seara ii hranim si numaram.
Gabi intrebat fiind de pestisori, raspunde invariabil "fac baie".

Serile de iarna

















Datorita faptului ca este inca frig si nu reusim sa stam prea mult afara, avem destul de des musafiri si incercam sa ne gasim ocupatii in casa.















Dansam , topaim si ne distram.





Ne jucam ascunzindu-ne sau cautind comori.









Jucam diverse jocuri in grup, de-a scoala sau dam spectacole.






















Ne distram cu nasii cei mici, insa tare ne place sa ne cuplam la prostioare cu Sebi - e mai mare stie mai multe.





Cind ni se face foame rontaim ceva facut in casa,
cum ar gogosile bune ale Danei.

Prima data la teatru



Ne-am mobilizat, multumita Danei si am mers la teatru. Cu emotii ca nu va rezista pe perioada intregului spectacol, ca nu va fi incintat...











Cind colo, copilul nu mai avea rabdare sa incepa piesa.








Neasteptat, insa a fost foarte incintat, a participat chiar aplaudind si ridicind manutele.




Urmare: sambata trecuta, cind ne pregateam sa plecam de acasa, intreba "mai mergem la teatru?"
Mergem, cum sa nu... intr-un viitor apropiat.

miercuri, 23 februarie 2011

Barbatelul casei



In week-end am fost la o cununie religioasa - botez, toti trei. Gaby a fost neasteptat de cooperant si cuminte, cat sa ne aminteasca "mami, sint mare".



Adevarul este ca am baiat mare, a stat la intreaga slujba la biserica, apoi la restaurant a stat la masa, a dansat - chir si in hora adultilor si nu in ultimul rand si-a facut simtita prezenta, conversindu-se cu cei prezenti.




Am invatat ca in poza trebuie sa zimbim, asa ca atragem atentia fotografului - lui tati.








Am baiat mare!

Jurnalul lui Baby


Nu le am cu scrisul deloc, sint total antitalent la a-mi expune gindurile, insa Baby creste si n-as vrea ca amintirile lui sa nu ramina undeva stocate. Uit de la o zi la alta cum am parcurs acesti 3 ani, 3 ani si ceva de cind mica minune si-a facut loc in viata nostra.

Vreau sa fie un loc in care sa-i scriu daca nu zilnic, macar din cind in cind cit il iubesc si ce prostioare facem impreuna.

Sa facem cunostiinta, pentru inceput. Numele meu este Gabriel, insa ma recomand Baby. Acum am 3 ani fara 2 luni si sint minunea pretioasa a familiei.
De cind m-am nascut intreaga viata a parintilor mei s-a schimbat, iar centrul universului lor am devenit eu.
Zilnic avem cite ceva de facut, zilnic ne facem viata mai frumoasa si ne dovedim ca viata e asa frumoasa daca vrei s-o vezi asa.