Iubesc...

Ion Minulescu

Romanta fără ecou

Iubire, bibelou de portelan,
Obiect cu existenta efemera,
Te regasesc pe-aceeasi etajera
Pe care te-am lasat acum un an...
Iti multumesc!...
Dar cum?... Ce s-a-ntimplat?...
Ce suflet caritabil te-a pastrat
In lipsa mea,
In lipsa ei,
In lipsa noastra?...
Ce demon alb,
Ce pasare albastra
Ti-a stat de veghe-atita timp
Si te-a-ngrijit
De nu te-ai spart
Si nu te-ai prafuit?...
Iubire, bibelou de portelan,
Obiect de pret cu smaltul nepatat,
Ramii pe loc acolo unde esti...
Să nu te misti...
Si daca ne iubesti --
O!... daca ne iubesti cu-adevarat --
Asteapta-ne la fel inca un an...
Un an macar...
Atât...
Un singur an...
Iubire, bibelou de portelan!...

A fost printre primele poezii citite din proprie initiativa. A fost dragoste la prima vedere, a ramas poezia pe care o indragesc cel mai mult. Reprezinta atit de mult pentru mine, fara explicatii extrem de logice... sau poate intelese de vre-un psiholog priceput. Cert e faptul ca desi o stiu, uneori mi-e dor de ea. ... Sa mai spun ca sint zdravana... si ma mai fac. :)

---