Prima zi de gradinita

 Prima zi de gradinita, a venit... asteptata, pregatita, sperata si dorita. De seara ne-am pregatit hainele, rucsacelul si am adormit greu, cu gandul la ziua ce urma. Nu stiu care din noi avea cele mai mari emotii: Baby, noi, bunicii sau unchii.
 Asa ca dimineata, la prima strigare a lui tati, de buna dimineata, ne-am intins amindoi si ne-am ridicat, sa incepem pregatirea ptr. ziua de serviciu.
 Vesel si bine dispus, a parcurs drumul spre gradi. "Gaganita" era deschisa, erau deja citiva copilasi acolo si inca de la intrare, era tot un zimbet. Ne-am gasit grupa si educatoarea, care ne-a asigurat ca se va ocupa de el, sa-i faca acomodarea mai usoara, mai ales ca ceilalti incepusera deja de doua saptamini.
 Asa ca i-am spus ca plecam la serviciu si venim sa-l luam cind terminam Senin a spus ca ne asteapta sa venim sa-l luam de la "evici" (e serviciul lui acolo) si zimbind s-a intors la grupa, la clasa. Mi s-au inodat lacrimile si gat si am varsat si atunci si apoi citeva lacrimi la soricei. Bine ca numai eu, bine ca nu m-a vazut. Am baiat mare, matur, serios.
 Toata ziua am stat pe ghimpi, am avut chiar impulsul de a merge sa-l luam la prinz, dar sfatuiti si pregatiti moral, am rezistat pina la 16. La fara 5 minute, eram la usa gradinitei.
 Cind ni s-a permis accesul, am intrat si l-am gasit pe Baby, schimbat deja de pijamale, cu pungulita in mina, cumintel. Pentru moment am crezut ca sta asa, sa plecam acasa si ca nu vrea sa mai revina. Cind surpriza, spune ca fost bine, ca vine si maine. Doamna de dupa-amiaza ne-a spus ca ei nu i-a facut probleme, ca a dormit de cind a venit ea.
 Asa ca asteptam cu nerabdare ziua de marti sa vedem ce ne spune doamna.

 Acasa nu povesteste prea multe. Insa e vesel, incintat si vrea sa mearga iar. Am tot incercat, dar n-am insistat prea tare sa scoatem mai multe.
 Asa ca marti dimineata, eram tare curiosi sa vedem ce ne spune doamna. Si surpriza: a fost cumintel, cooperant, a papat singurel, la baie se descurca singurel, il ajuta doar la schimbatul bluzei. Participa la activitati si e vesel.
 Nu ne vine sa credem . Doamna ne intreaba chiar daca a mai fost in colectivitate, la o cresa sau gradi. Ii infirmam si ea ne lauda. Aproape ca-mi dau iar lacrimile. Ma abtin, era Baby lina mine. Dar plec de la gradinita incintata nevoie mare.
 Puiul meu mic, e mare. Se descurca. Dar pentru mine e tot puiul meu mic, iubit.