Prima noastra serbare la gradi`

In toamna am inceput gradiita. Inceput frumos si fara probleme. bine... una mica, insa nesemnificativa, nu vrea sa doarma la prinz acolo.

Si iata ca a venit si prima serbare. Doamne, ce emotii am avut! Aveam senzatia ca stomacul imi e in gat, ca aerul e rarefiat si ca Baby e singurul copil din sala mare, care era oricum neincapatoare.

Asa cum era de asteptat, n-a avut stare pe scaun, n-a stat ca la carte, nu si-a spus poezia destul de tare, costumul pe el la un moment dat statea de parca s-ar fi batut cu o armata, insa... a fost superb. A dansat - logic ca fiecare in legea lui, si-a spus poezia, a participat la activitati... a fost ok, puiul mamei.

 Mos Craciun a sosit si fara nici un fel de probleme a mers sa-si ridice trofeul, cadoul asteptat, pentru care invatase poeziile, pentru care dansase.