Pare amuzant, nu?
Ca mai toti parintii, in toamna, ne-am gindit unde si ce sa activitati sa faca copilul nostru. Pentru ca sintem la malul marii, am ales inotul. Ni s-a parut ok pentru el, pentru dezvoltarea armonioasa, nu era contraindicat in problemele cu articulatiile, asa ca ... mergi si inscrie copilul.
Primele doua sedinte...nu foarte incintat, insa nici nu a spus ca n-ar mai vrea. Era destul de greu de facut o parere, pentru ca era spatiu inchis, fara a avea macar contact vizual cu ei.
Insa la a parta sedinta cred, cind faceam ture pe hol, asteptind sa treaca ora, se deschide sala si mi-a scoate in halatul rosu...pe Gabi aproape vanat.
Disperare, nervi si soc...n-am prea apucat sa reactionez, cert e faptul ca din ceea ce au povestit, atit copilul cit si antrenoarea, l-a bagat in bazinul mare. El s-a speriat si ... s-a terminat cu experienta noastra legata de inot. De acolo si pina la pozele astea...e drum lung. Am inceput cu apa in cada, care crestea treptat...asta ca nu voia sa mai aiba apa nici in cada. Aici am ajuns impreuna cu un grup de prietene, ai caro copii voiau balaceala. Noi treptat am ajuns in bazin...de la baga doar piciorul, stai la mami in brate, coborim putin numai in apa, numai linga mami... am depasit oarecum temerea si macar intram in apa.
Pina la a ajunge la cursuri de inot, e cale lunga...dar macar nu ne mai temem de apa. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu