Ce mai conta trecutul, cind ma bucuram de prezent? Mai era interesanta nasterea cind aveam minunea mica in brate?
Mi-am propus macar sa schitez perioada aceea.
Bebe a fost asteptat, asta pentru ca ne-am casatorit in 2005, iar el a aparut in viata noastra in 2008. Sarcina a fost ca si el, cuminte si usoara. Nu am avut greturi, stari depresive sau altceva rau. Totul a fost extrem de usor si frumos.
Nasterea a fost la fel de usoara ca si sarcina. In primul rand pentru ca s-a produs cu mult inainte de termen si n-am avut timp sa ma gindesc si sa-mi fac griji. Baby a vrut sa vina la noi la cca 34 saptamini, luindu-ne prin surprindere pe toti. A fost o mana de om, de numai 2.400 kg si 47 cm - cit o papusa. Insa vioi, ager si plin de viata ca un bebe la termen. Nu am avut nici un fel de problema din pricina prematuritatii, desi nasterea s-a produs la urgenta, asistata fiind de 2 medici (dr mea si dr de garda), cu pregatirea instrumentarului pentru prematuri. Insa de mic este un luptator, asa ca a vrut si a putut sa respire singurel, a mieunat usor - adica tipat, si a vrut papa la fel ca toti puii de om veniti pe lume in acea zi.
Nu mai stiu cum era viata mea dinainte, nu mai stiu cum erau serile de atunci, grijile si bucuriile mele... parca n-au fost, sau parca nu sint memorabile, asa cum sint acum, clipele alaturi de Baby.
Minunea care ne-a incununat viata, are un nume: Gabi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu