Serile de iarna-1

Imi dau seama si mai mult acum, cit i-am lipsit lui Gabi in perioada in care noi ne-am plimbarit. N-a fost nici o saptamina incheiata, insa cred ca a trecut destul de greu pentru el. Desi am gindit ca fiind cu Tuni, care ii face toate poftele, fara restrictii majore si alintatura cat cuprinde de la ea, Mary, George si Coca – cei care au avut contact cu el in aceasta perioada, cred ca tot mami si tati cu toate restrictii, nu-urile si programul impus erau de preferat.

De cind am revenit il simtim ca pe un adeziv. Unul placut… insa. Vrea sa ne jucam numai impreuna, sa iesim toti trei mereu si daca s-ar putea sa mergem toti 3 la mine la serviciu (asta ptr ca numai eu am reinceput munca).

Pasiunea nostra masinile, a ramas si cred ca va mai trona ceva timp. Costruim din tot ce avem si putem garaje, piste pentru masini.

Desi eram pe punctul de a pleca de acasa, nu se indura sa lase "garajul" fara a mai plimba macar o masina pe el.

Prima lui lucrare inteligibila. Dupa citeva secunde in care s-a jucat singurel cu creionul magnetic, ne striga insistent. Si ne arata "masina". Noi extrem de incintati, ca de ... cioara a desenat si chiar seamana cu o masina.

Nu a uitat de roti si forma e oarecum aerodinamica. Cum sa nu ne laudam cioara?

Daca vrea cineva sa stie cat de rezistente sint patutzurile comercializate, sa ne intrebe pe noi. A fost greu incercat al nostru, de strins si intins de x - ori (de cele mai multe ori l-am carat dupa noi in vacante), pina la proba buzunarului sau experimentarea unei noi cai de acces. Regret nespus ca n-am imortalizat momentul in care a focut pasul 2 - piciorul pe marginea superioara si plonjatul in cap in patutz. salteaua a facut toti banii, nu s-a lovit. Insa nu m-am incumetat in a-l incuraja sa repete.