Noi si marea

Iubesc marea. Ma bucur ca m-am nascut aici, n-as schimba pentru nimic in lume asta. poate... sa locuiesc la malul unui ocean.... nu stiu. Nu stiu cum facem, insa marea face parte din viata noastra, ca e vara sau iarna. Nu ratam niciodata ocazia unei plimbari pe malul marii.

Asa ca simbata, desi n-a fost asa senin cum am fi vrut ne-am imbracat bine si ne-am dus sa petrecem putin timp pe maulul marii. Gabi e incintat ca are spatiu de alergat si joaca, noi ca ne relaxam si toti sintem fericiti. Nu am putut rata o cocotata sau un desen din scoici. Si cum mai nou ne place sa ne cataram unde avem loc, n-au scapat punctul de salvamar si un copacel.

Cind imi amintesc plimbarile noastre lungi pe malul marii atunci cind eram insarcinata, pentru aerosoli, sau impingind la carut cind era Gabi, bebe mic, realizez ca de acolo i se trage si lui Gabi placerea de a petrece timp pe plaja.
 Cum sa nu iubesti marea? E linga noi in oice moment, atunci cind sintem suparati ne asculta linistita, iar atunci cind explodam de entuziasm si ne distram la maxim ne primeste in valurile ei si ne lasa sa jucam o carte sau sa amestecam nisipul intr-o caldarusa.
 E acolo ... ne asteapta. Personal nu stiu ce ador la ea, zgomotul facut de valuri la mal, sau imensitatea ei albastra. Stiu doar ca face parte din noi, ca e o bucatica din viata noastra si ca-mi gasesc mereu echilibru linga ea.

"Ca o piesa de teatru, asa este viata?: nu intereseaza cat de mult a tinut, ci de cat de frumos s-a desfasurat."
Seneca